Băleanu - Băleni

Băleanu alias Băleni - Romania
Inquartato il primo di cielo alla fortezza con due torri ed una sentinella; il secondo d'oro caricato di tre trifogli 1,2 la testa al centro; il terzo d'azzurro alla cornucopia d'oro;  il quarto di rosso al gufo d'oro su di un monte di verde.



Fonti:
castello Cantacuzino a Bușteni - affresco

https://www.balacenii.com/balacenii-in-heraldica-romaneasca

BALEANU 

(Valachia) 

Familie a cărei origină e legată cu a Basarabilor, şi apare cunoscută din secolul XV. Numele vine de la moşia 
lor de stăpânire «Băleniî» din Jud. Dâmbovitza, de prin al XVI secol. Pe lângă acesta posedau multe moşii în ţară, 
fiind unii din cei mai avuţi boeri. 

Primul Bălean de care se vorbeşce e jupan Mihail 
la anul 1468, boer în divanul domnesc al lui Radu W.— 
Intr’un manuscris al luî Radu Greceanu se spune de 
un chrisov din 6976 (1468) de la «Radul Voevod Basa- 
raba sin Vlad Voevoda» dat «Cinstitului boeruluî Jupan 
Mihail pentru moşia Ruşii i proci», şi adăogându-se: «din- 
tr’acesta se trag boerii Bălenî». 

Pare că frate cu Jupan Mihail a fost Gherghina Pâr¬ 
călabul, mare castelan al faimoasei cetăţi Poenarî, 
sau altă rudă de aproape. Acest Gherghina erea om 
foarte bogat; şi avea de fii pe Marele paharnic Drăghici, -j- 
fără copii. Gherghina a fondat din temelie şi a înzestrat 
cu mare avere monastirea Nucetul din Dâmbovita, care a 
remas ca ctitorească a posterităţii Bălenilor, fiind înteme¬ 
iată de neamul lor. — Despre acest boer Gherghina vor¬ 
beşce pe larg un chrisov al Radului Vodă din din an. 1502, 
asupra moşiei Topoloveniî, fostă «a Miliî, feciorul lui Voicu 
al Tatului», care fugise peste munţi, ridicând alt domn 
«peste capul părintelui D-niei mele» Vlad Călugărul; dar 
fiind prins, l-a trimes să’l arunce în cetatea Poenarilor ; 
iar tatăl boeruluî Milea s’a dus înaintea pârcălabului Gher¬ 
ghina «de i-au închinat ce e mai sus din sat den Topo- 


5 



22 — 


lovenî ca să’î scoată capul fiî-seî Miliî de la cumplita morte, 
şi i-au scos capul lui.» 

Sub Mihnea Vodă Turcitul, în sec. XVI, găsim pe doi 
boerî Bălenî. Intr’un hrisov din 1582 al acestui domn, se 
vorbesce de 6 boerî bătrâni, între cari Petru Ban de 
Bălenî. Vintilă de Cornăţenî, Stroe armaş de Măneşcî, 
etc.... — In alt hrisov din* 1585 (mon. Radu Vodă, în Arhiva), 
găsim pe boerul Radu Clucer ot Bălenî. Neavând alte 
indicii e greu a stabili timpul când a trăit Petru Banul, 
deja bătrân la 1582. Pare că el e tatăl clucerului Radu. 

încă de pe atuncî existau 2 ramure deosebite din B㬠
lenî, din cari una a dat pe Banul Udrea de sub Mihai 
Viteazul, cea altă pe Gherghe Banul în sec. XVII. Oare 
clucerul Radu ot Bălenî nu e tatăl Banului Udrea; îm¬ 
prejurările para ne arăta aceasta.—Vom lua fie-care ramură 
pe rând, începând cu a lui: 

Banul Udrea Băleanu, boer dintre cei mai însem¬ 
naţi aî lui Mihaî Viteazul, şi pe care cronicele ’1 nu¬ 
mesc «Hatman» pentru marile’î merite militare, de şi 
acest titlu nu exista în Valachia. — La anul 1598, Mihaî 
îl trimete asupra lui Hafiz Paşa, pe care’4 învinge victo¬ 
rios. Vistierul Stavrinos în cronica sa, dice: «Sultanul 
trimete pe Haliz-Paşa, om foarte viteaz. Acesta îşi aşează 
tabăra la Nicopoli, având 16.000 ostaşi bunî şi 32 tunuri.... 
Mihaî mişcă înainte pe Udrea, cu contingentul de Moldo¬ 
veni, 1000 Cazaci şi 1000 Dorobanţi; Udrea trece îndată 
peste Dunăre cu oastea şi sfărâmă oastea lui Hafiz Paşa». 
(In Papiu Ilarian). 

Dupe cucerirea Moldovei, Mihaî pusese acolo pe Ba¬ 
nul Udrea în capul cârmuireî. 

Intr’o luptă contra Polonilor, lângă Argeş, comandând 
avant-garda română, el susţinu atacul unei armate mult maî 
numeroasă, în 3 rânduri, şi perdând 1500 de oamenî, dând 
ast-fel lui Mihaî timpul de a se retrage şi întări. — Miron 
Costin: «până de 3 ori au dat resboî Leşilor iar a patra 
oară au purces în risipă oastea Udriî.» — Un oficer Po¬ 
lon, Otfinowski, martor la bătălie, a descris’o în versuri (1601). 



— 23 — 


La 1598, Udrea când plecă contra lui Hafiz-Paşa, fiind 
pe atunci armaş mare, a scris în româneşte testamentul 
seu, cu subscrierea şi pecetia (în archiv. reprod. de Hasdeu 
magn. etimol) din care: 

«Să se ştie că las eu Udrea fratine-mieu Badii: Maxinul 
tot şi Negrească şi Măceştii şi viile toate de la Pripor şi 
Bălteniî; şi am lăsat sororu-mea Grajdanii, Leurdeniî cu 
mori cu tot şi viile, şi Bobesciî de sus cu tot şi Stâlpeniî 
partea mea toată; iar monăstiriî Panaghiî i-am lăsat Lup- 

şanul tot şi Lunga şi ; toate le-am lăsat monăstireî cu 

mare blestem, şi cine va călca acestea să fie blestemat de 
domnul Christos. August 21 valet 7106. Udre veliki armaş». 
Pecetea pare că represintă doue capete negre despărţite 
printr’un arbore. — 

La 1600 Mihaiu trecend munţii, lăsă administrarea Mun¬ 
teniei lui Udrea, pe când Oltenia remase sub a Buzeştilor. 
A remas scrisoarea lui Mihaiu din 1600 prin care comu¬ 
nică boerilor sei planul de unire al celor 3 ţerî române. 
In acelas an, Simeon Movilă intrând în tară cu Polonii, 
prinse pe Banul Udrea, căruia h tăiă capul; lucru de care 
vorbeşte şi Sigmund Batori într’o epistolă a sa din 1601. 

Miron Costin spune greşit că Banul se închinase usurpa- 
torului Movilă. El a fost decapitat tocmai din cauza opunerei. 
— Legatul seu fu împlinit întocmai şi fu înmormântat la 
«Sfânta monăstire». 

Ne mai fiind urmaşi din ramura lui Udrea, patronagiul 
monăstireî a trecut Bălenilor din cea altă ramură, fiind 
urmaşii aceluiaşi fondator. 

Udrea avea de frate pe postelnicul Badea, care într’un 
zapis (din 1641) arată cele doueramurideosebite ale neamului. 
Ei avură şi o soră, pe Grajdana sau Urbana, care a fost 
soţia Vel-Spătarului Lecca. 

De la soţia sa, care erea Muşa, Banul Udrea n’avu copii. 

A doua branşă a Bălenilor, o găsim în secolul XVI prin 
Dragomir Vornicul, pe care un document ni’l arată că 
avu de fiu pe: 

Ivaşco marele vornic Băleanul, fost postelnic, boer în- 



— 24 — 


semnat până sub Matei Vodă, când la anul 1633, în b㬠
tălia de la Dudesci între Matei Basarab şi rivalul seu Radu 
Alexandru: capetele oştirilor pre roşii ereau Ivaşco Vor¬ 
nicul Băleanul şi Barbu Pah. Brădescul» (cron. anon. m. ist. 
IV, 317) Tot el maî e pomenit înainte într’un document din 
timpul lui Mihaiu V. — Cei doi feciori ai sei au fost: Petre 
şi Gheorghe. 

Petre căpitan din Băleni, şi vel sluger în 1642 şi 1650; 
la 1658 mare căpitan, -J* puţin după 1660. El avu trei fii: — 
MateI postelnicul de la Mihăeştî (care avu o fi că (?) Rada) 
Socol postelnicul, apoi clucer la 1645, al cărui fiu erea 
Cârstea Clucerul; — în fine al treilea Ivaşco B. postelnic 
şi mare vornic, care avu de soţie pe Marica şi care nu 
trebue confundat cu verul seu Ivaşco fiu al lui Gherghe 
Banul şi tatăl lui Grigore. — Aceşti 3 fraţi de maî sus, fiii 
lui Petre căpitanul vînd înpreună unchiului lor Gherghe 
moşia Câlceştii. — (doc. Archiv. St. Buc.) 

Marele Ban Gherghe Băleanu, cel alt fiu al vorni¬ 
cului Ivaşcu de la începutul secolului, e boer cu mare 
vază în sec. XVII. — La 1659, când Constantin Basarab 
Cârnul năvălise în Moldova contra lui Ghica Vodă b㬠
trânul, avea cu sine şi pe Băleanu, care a şi căzut în ro¬ 
bia Tătarilor: «atunci au căzut în robiă Banul de Craiova,. 

Băleanul.» (Miron Costin). Cronica terii româneşti (magazin 

istoric) dice asemenea despre densul:«.... iar pe Gheorghie 
vornicul Băleanu, îl coprinseră acolo viu, şi’l duseră rob 
la Crâm». 

întors, de şi bătrân, Banul Băleanu, ia parte la eveni¬ 
mentele terii. Sub Antonie Vodă isbucneste acea mare 
1 * 

rivalitate între boerii ţeriî, descrisă de cronicari, Băleanu 
cu fiul seu de o parte, iar sfetnicii domneşti: Kreţulescu^ 
Banul Mareş Băjescu de alta, etc. (v. Kretzulescu). 

Ambii Băleni ereau mari duşmani ai lui Şerban Canta- 
cuzino şi Cretzuleştilor. —Vorbind despre călătoria lui Duca 
Vodă în Muntenia, Nicolae Costin dice: «Duca Vodă tr㬠
sese din boerî pe unii către sine, de’i făcuse ai sei, anume 
Băleanul cel bătrân... etc.» Sub domnia lui Duca în Va- 



— 25 — 


lachia (1674) el e principalul boer al ţării: Duca Vodă 
lipsind din ţară, Gherghe Banul rămâne caimacam cu gi- 
nere-său Hrizea vistier şi ai Staico paharnic, etc.—(Mag. ist. 
11, 5). f 1679. 

La 1644 erea mare clucer şi la 1656 mare Ban; se năs¬ 
cuse probabil pe la 1600. — Fica sa Anca se căsători cu 
Hamza clucerul Bălăceanu; şi alt ginere erea Radu Du- 
descu. Fiul seu a fost: 

Ivaşcu Băleanu marele Logofet ; vorbeşte de dânsul 
cronica Bălăcenească (Şincaî III, 166), cum că la anul 1671, 
fiind agă, boeriî Mareş Banul, Radu Creţulescu şi Şerban 
cu fraţii lui «li s’au nălucit că Gherghe Banul cu ai săi 
vrea să’l omoare», şi ast-fel plângându-se lui Antonie Vodă, 
acesta mazili din divan pe Gheorghe şi Hrizea vistierul; 
iar pe Ivaşco din agie, făcându’l apoi comis mare.—Duca 
fiind mutat în Moldova la 1679, şi Şerban Cantacuzino 
numit domn, Ivaşco clucerul Băleanu fugi la vechiul seu 
domn, (mag. istor. II, 17), împreună cu Staico clucerul (Buc- 
sanu), pe care Şerban Vv. caută a’î readuce cu promi¬ 
siuni ; Ivaşco Băleanul muri în Moldova, iar soţia cu copii 
şi Staico Buxanul trecură în Ardeal după moartea lui (1685). 

Şerban Cantacuzino arătându-se mărinimos alese tocmai 
de ginere pe fiul lui Ivaşco: Grigoraşcu postelnic (1868): 
«o mare minune, dice Cronica anonimă, au făcut acel Şer¬ 
ban cu ginere-său Grigoraşco! că tată-său Ivaşco şi moşu 
său Gherghe din Bălenî fost’au mari vrăjmaşi lui Şerban 
Vodă...». — Şerban Vodă chemă pe Grigore cu mama sa 
din Ardeal unde ereau refugiaţi. 

Grigoraşcu Băleanu, vel postelnic, fiul lui Ivaşco, a ju¬ 
cat un însemnat rol pe timpul său. — Şerban Vodă Can¬ 
tacuzino auzind despre el cum spune Constantin Fi- 
lipescu căpitanul, fiind-că erea frumos şi de neam bun, 
fiind pribegit în Ardeal la Mihail Appafy trimese după 
dânsul, spre a’î da pe fica lui de soţie. Const. Căpitanul, 
văr cu mama Băleanului fu trimes să’l aducă, lucru ce 
se împlini şi nunta se făcu cu mare pompă, «care atâta 
se potrivise amândoi la toate, cât gura nu poate spune 


— 26 — 


frumuseţile şi înţelepciunea lor, şi toţi îi fericea; dară s㬠
răcii multă bucurie n’au avut, că după cinci luni bolnă- 
vindu-se greu Smaranda au murit şi s’au îngropat cu mare 
cinste la monăst. Cotrocenî; iară Grigore Băleanul au r㬠
mas în jale». (Codex Balacianus etc.). Această tânără soţie a 
lui Băleanu, erea Domniţa Smaranda (j* 1688), «şi fru¬ 
moasă şi înţeleaptă, foarte o iubea tată-seu». 

«Boeriî şi ţara (la an 1716 când Mavrocordat erea în 
exil), au făcut sfat să se alcătuiască cu Nemţii, şi au mers 
Bojoranul şi Grigore Băleanul logofătul la Sibiu la generalul 
Steinville, să ceară oşti şi guvernator dintre boeri, să desli- 
pească ţara de Turci», (ap. Şincaî III, 389). Planul nu eşi 
căci Mavrocordat se întoarse în ţară. 

După 1720, Gr. Băleanu e mare Ban; iar la 1729 ad¬ 
ministratorul întregei Olteniei ca mare Ban, sub guver¬ 
narea austriacă. (V. multe documente în Hurmuzache, tom. 
VI). — (t. VI, p. 407, 28, 55, 81). 

Fiul acestui mare boer este: . . . Băleanu, mare logo¬ 
făt etc. (sec. trecut). 

Fiu : 

Grigore Băleanu mare Ban, întâiul boer al divanului 
Valachiei, până în secolul nostru. Fusese mare vornic, 
etc. — Avu de soţie pe Maria Brâncoveanu, fiica lui Ma- 
nolake Br. m. Logofăt, şi muri la 1807. 

Cele 3 fete ale sale au fost: Zoe Moscu, Elena Herescu, 
Alexandrina Văcărescu. 

Iar băeti doi: 

Manolake Băleanu, om politic, comandant al oştireî din 
Valachia la 1831; mare vornic, la 1848 face parte din căi- 
măcamia de la Bucureşti, după abdicarea lui Vodă Bibescu. 
Deputat în divan. înainte de alegerea Pr. Alexandru Cuza 
a lost iar caimacam sau locotenent domnesc împreună cu 
I. Filipescu şi I. Mânu. Soţia sa erea fiica lui Const. Bă- 
lăceanu: Sultana, cu care a avut patru copii: 

1. Emanuel Băleanu, fost Prefect de Ilfov, etc. c㬠
sătorit 1. cu Elisa Florescu, avu 2 fete (Emanuela, Ivoneta), 



— 27 — 


a doua oară cu Mărie Catargi, 1 fată (Elisa) şi un băiat: 
George. 

2. George Băleanu (Iorgu), căsătorit cu Elena Mavro- 
cordat, are 3 fice. 

3. 4. Ficele lui Manolake B. au fost căsătorite dupe: Filipescu şi I. Ghika. 

Nicolae Băleanu, al doilea fiu al marelui Ban Grigore, 
de la care moştenise averi mari, a fost ministru de fmance, 
reprezentant în parlament, etc. — însurat cu Irina, n. Văcărescu, avu 3 copii: 

Grigore Băleanu, n. 184., fost inspector al Eforiei spitalelor, etc. 

Mărie Blaremberg, şi Catinca căsăt. cu George Cantacu- 
zino. 

Fonte: Lecca Octave-George - "Familiile boierești romane: istoric si genealogie"

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA "MINERVA“

MDCCCXCIX, BUCUREŞTI 

 Familiile boieresti romane : istoric si genealogie : Lecca, Octav ...