Băleanu alias Băleni - Romania
Inquartato il primo di cielo alla fortezza con due torri ed una sentinella; il secondo d'oro caricato di tre trifogli 1,2 la testa al centro; il terzo d'azzurro alla cornucopia d'oro; il quarto di rosso al gufo d'oro su di un monte di verde.
Fonti:
castello Cantacuzino a Bușteni - affresco
https://www.balacenii.com/balacenii-in-heraldica-romaneasca
BALEANU (Valachia) Familie a cărei origină e legată cu a Basarabilor, şi apare cunoscută din secolul XV. Numele vine de la moşia lor de stăpânire «Băleniî» din Jud. Dâmbovitza, de prin al XVI secol. Pe lângă acesta posedau multe moşii în ţară, fiind unii din cei mai avuţi boeri. Primul Bălean de care se vorbeşce e jupan Mihail la anul 1468, boer în divanul domnesc al lui Radu W.— Intr’un manuscris al luî Radu Greceanu se spune de un chrisov din 6976 (1468) de la «Radul Voevod Basa- raba sin Vlad Voevoda» dat «Cinstitului boeruluî Jupan Mihail pentru moşia Ruşii i proci», şi adăogându-se: «din- tr’acesta se trag boerii Bălenî». Pare că frate cu Jupan Mihail a fost Gherghina Pâr¬ călabul, mare castelan al faimoasei cetăţi Poenarî, sau altă rudă de aproape. Acest Gherghina erea om foarte bogat; şi avea de fii pe Marele paharnic Drăghici, -j- fără copii. Gherghina a fondat din temelie şi a înzestrat cu mare avere monastirea Nucetul din Dâmbovita, care a remas ca ctitorească a posterităţii Bălenilor, fiind înteme¬ iată de neamul lor. — Despre acest boer Gherghina vor¬ beşce pe larg un chrisov al Radului Vodă din din an. 1502, asupra moşiei Topoloveniî, fostă «a Miliî, feciorul lui Voicu al Tatului», care fugise peste munţi, ridicând alt domn «peste capul părintelui D-niei mele» Vlad Călugărul; dar fiind prins, l-a trimes să’l arunce în cetatea Poenarilor ; iar tatăl boeruluî Milea s’a dus înaintea pârcălabului Gher¬ ghina «de i-au închinat ce e mai sus din sat den Topo- 5 22 — lovenî ca să’î scoată capul fiî-seî Miliî de la cumplita morte, şi i-au scos capul lui.» Sub Mihnea Vodă Turcitul, în sec. XVI, găsim pe doi boerî Bălenî. Intr’un hrisov din 1582 al acestui domn, se vorbesce de 6 boerî bătrâni, între cari Petru Ban de Bălenî. Vintilă de Cornăţenî, Stroe armaş de Măneşcî, etc.... — In alt hrisov din* 1585 (mon. Radu Vodă, în Arhiva), găsim pe boerul Radu Clucer ot Bălenî. Neavând alte indicii e greu a stabili timpul când a trăit Petru Banul, deja bătrân la 1582. Pare că el e tatăl clucerului Radu. încă de pe atuncî existau 2 ramure deosebite din B㬠lenî, din cari una a dat pe Banul Udrea de sub Mihai Viteazul, cea altă pe Gherghe Banul în sec. XVII. Oare clucerul Radu ot Bălenî nu e tatăl Banului Udrea; îm¬ prejurările para ne arăta aceasta.—Vom lua fie-care ramură pe rând, începând cu a lui: Banul Udrea Băleanu, boer dintre cei mai însem¬ naţi aî lui Mihaî Viteazul, şi pe care cronicele ’1 nu¬ mesc «Hatman» pentru marile’î merite militare, de şi acest titlu nu exista în Valachia. — La anul 1598, Mihaî îl trimete asupra lui Hafiz Paşa, pe care’4 învinge victo¬ rios. Vistierul Stavrinos în cronica sa, dice: «Sultanul trimete pe Haliz-Paşa, om foarte viteaz. Acesta îşi aşează tabăra la Nicopoli, având 16.000 ostaşi bunî şi 32 tunuri.... Mihaî mişcă înainte pe Udrea, cu contingentul de Moldo¬ veni, 1000 Cazaci şi 1000 Dorobanţi; Udrea trece îndată peste Dunăre cu oastea şi sfărâmă oastea lui Hafiz Paşa». (In Papiu Ilarian). Dupe cucerirea Moldovei, Mihaî pusese acolo pe Ba¬ nul Udrea în capul cârmuireî. Intr’o luptă contra Polonilor, lângă Argeş, comandând avant-garda română, el susţinu atacul unei armate mult maî numeroasă, în 3 rânduri, şi perdând 1500 de oamenî, dând ast-fel lui Mihaî timpul de a se retrage şi întări. — Miron Costin: «până de 3 ori au dat resboî Leşilor iar a patra oară au purces în risipă oastea Udriî.» — Un oficer Po¬ lon, Otfinowski, martor la bătălie, a descris’o în versuri (1601). — 23 — La 1598, Udrea când plecă contra lui Hafiz-Paşa, fiind pe atunci armaş mare, a scris în româneşte testamentul seu, cu subscrierea şi pecetia (în archiv. reprod. de Hasdeu magn. etimol) din care: «Să se ştie că las eu Udrea fratine-mieu Badii: Maxinul tot şi Negrească şi Măceştii şi viile toate de la Pripor şi Bălteniî; şi am lăsat sororu-mea Grajdanii, Leurdeniî cu mori cu tot şi viile, şi Bobesciî de sus cu tot şi Stâlpeniî partea mea toată; iar monăstiriî Panaghiî i-am lăsat Lup- şanul tot şi Lunga şi ; toate le-am lăsat monăstireî cu mare blestem, şi cine va călca acestea să fie blestemat de domnul Christos. August 21 valet 7106. Udre veliki armaş». Pecetea pare că represintă doue capete negre despărţite printr’un arbore. — La 1600 Mihaiu trecend munţii, lăsă administrarea Mun¬ teniei lui Udrea, pe când Oltenia remase sub a Buzeştilor. A remas scrisoarea lui Mihaiu din 1600 prin care comu¬ nică boerilor sei planul de unire al celor 3 ţerî române. In acelas an, Simeon Movilă intrând în tară cu Polonii, prinse pe Banul Udrea, căruia h tăiă capul; lucru de care vorbeşte şi Sigmund Batori într’o epistolă a sa din 1601. Miron Costin spune greşit că Banul se închinase usurpa- torului Movilă. El a fost decapitat tocmai din cauza opunerei. — Legatul seu fu împlinit întocmai şi fu înmormântat la «Sfânta monăstire». Ne mai fiind urmaşi din ramura lui Udrea, patronagiul monăstireî a trecut Bălenilor din cea altă ramură, fiind urmaşii aceluiaşi fondator. Udrea avea de frate pe postelnicul Badea, care într’un zapis (din 1641) arată cele doueramurideosebite ale neamului. Ei avură şi o soră, pe Grajdana sau Urbana, care a fost soţia Vel-Spătarului Lecca. De la soţia sa, care erea Muşa, Banul Udrea n’avu copii. A doua branşă a Bălenilor, o găsim în secolul XVI prin Dragomir Vornicul, pe care un document ni’l arată că avu de fiu pe: Ivaşco marele vornic Băleanul, fost postelnic, boer în- — 24 — semnat până sub Matei Vodă, când la anul 1633, în b㬠tălia de la Dudesci între Matei Basarab şi rivalul seu Radu Alexandru: capetele oştirilor pre roşii ereau Ivaşco Vor¬ nicul Băleanul şi Barbu Pah. Brădescul» (cron. anon. m. ist. IV, 317) Tot el maî e pomenit înainte într’un document din timpul lui Mihaiu V. — Cei doi feciori ai sei au fost: Petre şi Gheorghe. Petre căpitan din Băleni, şi vel sluger în 1642 şi 1650; la 1658 mare căpitan, -J* puţin după 1660. El avu trei fii: — MateI postelnicul de la Mihăeştî (care avu o fi că (?) Rada) Socol postelnicul, apoi clucer la 1645, al cărui fiu erea Cârstea Clucerul; — în fine al treilea Ivaşco B. postelnic şi mare vornic, care avu de soţie pe Marica şi care nu trebue confundat cu verul seu Ivaşco fiu al lui Gherghe Banul şi tatăl lui Grigore. — Aceşti 3 fraţi de maî sus, fiii lui Petre căpitanul vînd înpreună unchiului lor Gherghe moşia Câlceştii. — (doc. Archiv. St. Buc.) Marele Ban Gherghe Băleanu, cel alt fiu al vorni¬ cului Ivaşcu de la începutul secolului, e boer cu mare vază în sec. XVII. — La 1659, când Constantin Basarab Cârnul năvălise în Moldova contra lui Ghica Vodă b㬠trânul, avea cu sine şi pe Băleanu, care a şi căzut în ro¬ bia Tătarilor: «atunci au căzut în robiă Banul de Craiova,. Băleanul.» (Miron Costin). Cronica terii româneşti (magazin istoric) dice asemenea despre densul:«.... iar pe Gheorghie vornicul Băleanu, îl coprinseră acolo viu, şi’l duseră rob la Crâm». întors, de şi bătrân, Banul Băleanu, ia parte la eveni¬ mentele terii. Sub Antonie Vodă isbucneste acea mare 1 * rivalitate între boerii ţeriî, descrisă de cronicari, Băleanu cu fiul seu de o parte, iar sfetnicii domneşti: Kreţulescu^ Banul Mareş Băjescu de alta, etc. (v. Kretzulescu). Ambii Băleni ereau mari duşmani ai lui Şerban Canta- cuzino şi Cretzuleştilor. —Vorbind despre călătoria lui Duca Vodă în Muntenia, Nicolae Costin dice: «Duca Vodă tr㬠sese din boerî pe unii către sine, de’i făcuse ai sei, anume Băleanul cel bătrân... etc.» Sub domnia lui Duca în Va- — 25 — lachia (1674) el e principalul boer al ţării: Duca Vodă lipsind din ţară, Gherghe Banul rămâne caimacam cu gi- nere-său Hrizea vistier şi ai Staico paharnic, etc.—(Mag. ist. 11, 5). f 1679. La 1644 erea mare clucer şi la 1656 mare Ban; se năs¬ cuse probabil pe la 1600. — Fica sa Anca se căsători cu Hamza clucerul Bălăceanu; şi alt ginere erea Radu Du- descu. Fiul seu a fost: Ivaşcu Băleanu marele Logofet ; vorbeşte de dânsul cronica Bălăcenească (Şincaî III, 166), cum că la anul 1671, fiind agă, boeriî Mareş Banul, Radu Creţulescu şi Şerban cu fraţii lui «li s’au nălucit că Gherghe Banul cu ai săi vrea să’l omoare», şi ast-fel plângându-se lui Antonie Vodă, acesta mazili din divan pe Gheorghe şi Hrizea vistierul; iar pe Ivaşco din agie, făcându’l apoi comis mare.—Duca fiind mutat în Moldova la 1679, şi Şerban Cantacuzino numit domn, Ivaşco clucerul Băleanu fugi la vechiul seu domn, (mag. istor. II, 17), împreună cu Staico clucerul (Buc- sanu), pe care Şerban Vv. caută a’î readuce cu promi¬ siuni ; Ivaşco Băleanul muri în Moldova, iar soţia cu copii şi Staico Buxanul trecură în Ardeal după moartea lui (1685). Şerban Cantacuzino arătându-se mărinimos alese tocmai de ginere pe fiul lui Ivaşco: Grigoraşcu postelnic (1868): «o mare minune, dice Cronica anonimă, au făcut acel Şer¬ ban cu ginere-său Grigoraşco! că tată-său Ivaşco şi moşu său Gherghe din Bălenî fost’au mari vrăjmaşi lui Şerban Vodă...». — Şerban Vodă chemă pe Grigore cu mama sa din Ardeal unde ereau refugiaţi. Grigoraşcu Băleanu, vel postelnic, fiul lui Ivaşco, a ju¬ cat un însemnat rol pe timpul său. — Şerban Vodă Can¬ tacuzino auzind despre el cum spune Constantin Fi- lipescu căpitanul, fiind-că erea frumos şi de neam bun, fiind pribegit în Ardeal la Mihail Appafy trimese după dânsul, spre a’î da pe fica lui de soţie. Const. Căpitanul, văr cu mama Băleanului fu trimes să’l aducă, lucru ce se împlini şi nunta se făcu cu mare pompă, «care atâta se potrivise amândoi la toate, cât gura nu poate spune — 26 — frumuseţile şi înţelepciunea lor, şi toţi îi fericea; dară s㬠răcii multă bucurie n’au avut, că după cinci luni bolnă- vindu-se greu Smaranda au murit şi s’au îngropat cu mare cinste la monăst. Cotrocenî; iară Grigore Băleanul au r㬠mas în jale». (Codex Balacianus etc.). Această tânără soţie a lui Băleanu, erea Domniţa Smaranda (j* 1688), «şi fru¬ moasă şi înţeleaptă, foarte o iubea tată-seu». «Boeriî şi ţara (la an 1716 când Mavrocordat erea în exil), au făcut sfat să se alcătuiască cu Nemţii, şi au mers Bojoranul şi Grigore Băleanul logofătul la Sibiu la generalul Steinville, să ceară oşti şi guvernator dintre boeri, să desli- pească ţara de Turci», (ap. Şincaî III, 389). Planul nu eşi căci Mavrocordat se întoarse în ţară. După 1720, Gr. Băleanu e mare Ban; iar la 1729 ad¬ ministratorul întregei Olteniei ca mare Ban, sub guver¬ narea austriacă. (V. multe documente în Hurmuzache, tom. VI). — (t. VI, p. 407, 28, 55, 81). Fiul acestui mare boer este: . . . Băleanu, mare logo¬ făt etc. (sec. trecut). Fiu : Grigore Băleanu mare Ban, întâiul boer al divanului Valachiei, până în secolul nostru. Fusese mare vornic, etc. — Avu de soţie pe Maria Brâncoveanu, fiica lui Ma- nolake Br. m. Logofăt, şi muri la 1807. Cele 3 fete ale sale au fost: Zoe Moscu, Elena Herescu, Alexandrina Văcărescu. Iar băeti doi: Manolake Băleanu, om politic, comandant al oştireî din Valachia la 1831; mare vornic, la 1848 face parte din căi- măcamia de la Bucureşti, după abdicarea lui Vodă Bibescu. Deputat în divan. înainte de alegerea Pr. Alexandru Cuza a lost iar caimacam sau locotenent domnesc împreună cu I. Filipescu şi I. Mânu. Soţia sa erea fiica lui Const. Bă- lăceanu: Sultana, cu care a avut patru copii: 1. Emanuel Băleanu, fost Prefect de Ilfov, etc. c㬠sătorit 1. cu Elisa Florescu, avu 2 fete (Emanuela, Ivoneta), — 27 — a doua oară cu Mărie Catargi, 1 fată (Elisa) şi un băiat: George. 2. George Băleanu (Iorgu), căsătorit cu Elena Mavro- cordat, are 3 fice. 3. 4. Ficele lui Manolake B. au fost căsătorite dupe: Filipescu şi I. Ghika. Nicolae Băleanu, al doilea fiu al marelui Ban Grigore, de la care moştenise averi mari, a fost ministru de fmance, reprezentant în parlament, etc. — însurat cu Irina, n. Văcărescu, avu 3 copii: Grigore Băleanu, n. 184., fost inspector al Eforiei spitalelor, etc. Mărie Blaremberg, şi Catinca căsăt. cu George Cantacu- zino.
Fonte: Lecca Octave-George - "Familiile boierești romane: istoric si genealogie"
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA "MINERVA“
MDCCCXCIX, BUCUREŞTIFamiliile boieresti romane : istoric si genealogie : Lecca, Octav ...
Nessun commento:
Posta un commento