Il paharnic

 Il villaggio rumeno di Baleni ha preso nome da un boiardo di nome Balea, che rivestiva il ruolo e la dignità di paharnic.



 Paharnic era un titlu purtat, în evul mediu, de boierul de la curtea domnilor români din Țara Românească și din Moldova, care avea în grijă băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia, pentru a se convinge că nu este otrăvită.
Dregătoria de paharnic (latină pincerna sau buticularius), apare menționată documentar pentru prima dată în data de 8 ianuarie 1392 în Țara Românească și în data de 18 noiembrie 1393 în Moldova.
În lucrarea Din albumul unui bibliofil de Vasile Alecsandri se vorbește despre Boierii așezate de Alexandru-Vodă cel Bun și Bătrân. Între acestea apar și dregătoriile de:

Paharnic mare (în limba latină magister picernorum) [1] și pârcălab de Cotnar și de Hârlău are obicei să direagă (să verse vin) domnului la zile mari, la masă, cu paharul.

Paharnic al 2-lea
după dvorba paharnicului celui mare dvorește la masă și direge pahar cu băutură la domn.

Paharnic al 3-lea
când nu direge al 2-lea, direge el.

Funcția de paharnic este foarte veche. În Biblie, în Întâia carte a lui Moise (Facerea) apare următorul text:
S-a întâmplat însă după aceasta ca marele paharnic al regelui Egiptului și marele pitar să greșească înaintea regelui Egiptului, stăpânul lor.

Paharnicul era asimilat dregătorilor, uneori putând fi chiar mai important decât ei, deoarece avea acces la secrete la care dregătorii nu aveau acces.
Paharnicul cel mare făcea parte din categoria boierilor de sfat sau sfetnici alături de alți șapte; logofătul cel mare, vornicul din Țara de Jos, hatmanul, postelnicul cel mare și vistiernicul. Paharnicul cel mare la ospețe întindea domnitorului primul pahar cu vin. El priveghea viile domnitorului pentru a fi lucrate și culese la timp. Nimeni nu putea culege viile decât atunci când el dădea slobozire, după datină în Ziua Crucii - 14 septembrie. Porunca culesului obliga la un mic plocon care forma venitul paharnicului.Tot el ridica desetina (a zecea parte) pe vin, cuvenită domnitorului.

Sinonime: cupar, ceașnic, picernic.
Soția paharnicului era numită păhărniceasă.


EN
Paharnic (cup-bearer) was a court office in Moldavia and Wallachia until the end of the 13th century.
The holder was responsible for the wine-cellar of the prince and for serving him cups with wine at banquets, tasting the wine to ensure that it was not poisoned.
The office of paharnic (Latin: picerna or buticularius) is first mentioned on Jan. 8, 1392 in Wallachia and on Nov. 18, 1393 in Moldavia.
Eventually it became an honorary title in the principalities of Wallachia and Moldavia.

There were several ranks of paharnic, the most important being the mare paharnic (great paharnic Latin: magister picernorum), called in Moldavia also Paharnic of Cornar and Hârlău. The mare paharnic was member of the princely council.

The paharnic was also in charge of collecting the desetina a tax equal to one tenth of the wine production, which was to be used by the princely court.
He was also in charge of supervising the work in the countrie's wineyards and was in charge of authorizing the harvesting of the wineyards, traditionally on the day of the Holy Cross (September 14).

The wife of a paharnic was called păhărniceasă

Paharnic (coppiere) fu un ufficio giudiziario in Moldavia e Valacchia fino alla fine del 13° secolo.
Il titolare era responsabile della cantina del principe e di avergli servito tazze con vino ai banchetti, assaggiando il vino per assicurarsi che non fosse avvelenato.

IT
L'ufficio di paharnic (latino: picerna o buticularius) viene menzionato per la prima volta l'8 gennaio 1392 in Valacchia e il 18 novembre 1393 in Moldavia.
Alla fine divenne un titolo onorario nei principati della Valacchia e della Moldavia.

Vi erano diversi gradi di paharnic, il più importante dei quali era il "mare paharnic" ("gran paharnic", in latino: magister picernorum), chiamato in Moldavia anche paharnic di Cornar e Hârlău. Il mare paharnic era membro del consiglio principesco.
Il paharnic era anche incaricato di riscuotere la desetina una tassa pari a un decimo della produzione vinicola, che doveva essere utilizzata dalla corte principesca.
Era anche incaricato di supervisionare il lavoro nei vigneti del conte e fu incaricato di autorizzare la raccolta dei vigneti, tradizionalmente il giorno della Santa Croce (14 settembre).
La moglie di un pahaernic veniva chiamata păhărniceasă